Tipuri de credite

În economia de piaţă există o mare varietate de forme ale creditului, care pot fi grupate după anumite criterii:

1) În funcţie de calitatea creditorului distingem:

a) creditul comercial care prezintă următoarele caracteristici:

- părţile implicate sunt agenţii economici, care se împrumută reciproc;
- obiectul creditului îl constituie transmiterea de capital de împrumut sub formă de marfă (vânzarea pe datorie a mărfurilor);
- îmbină interesul furnizorului de a asigura vânzara mărfurilor sale cu interesul beneficiarului, lipsit de capital, de a le procura, fără a le plăti imediat, ci la o dată ulterioară;
- permite beneficiarului ca, la rândul său, să poată acorda credit comercial partenerilor săi de afaceri; astfel, pe ansamblu, apare un transfer reciproc de resurse, care avantajează pe fiecare întreprinzător.

Are, însă, şi anumite limite, atât în ceea ce priveşie dimensiunile (volumul său este limitat la capitalul disponibil sub formă de marfă şi este influenţat de frecvenţa restituirii sumelor împrumutate), cât şi beneficiarii posibili (de exemplu, o firmă producătoare de încălţăminte poate primi un credit comercial de la o firmă producătoare de utilaje industriale, dar în sens invers mai rar).

b) creditul bancar care are următoarele caracteristici:

- părţile implicate în relaţia de credit sunt, pe de o parte băncile, iar pe de altă parte agenţii economici şi populaţia;
- obiectul creditului îl constituie transmiterea de capital de împrumut în formă bănească;
- poate contribui la sporirea capitalului real, când vizează proiecte de investiţii sau poate servi doar la mişcarea capitalului, când vizează acoperirea unor nevoi curente:
- nu există limite în ceea ce priveşte posibilii beneficiari;
- relaţiile de credit ale agenţilor economici cu banca sunt, de regulă, reciproce, în sensul că aceştia, având deschise conturi bancare, formează depozite, pe care banca le foloseşte pentru acordarea de credite.

2) În funcţie de calitatea debitorului distingem:

a) credite acordate particularilor (persoane fizice) care pot fi: credite de trezorerie, credite pentru locuinţe, credit personal, credit pentru consum.

Creditul pentru locuinţe (creditul ipotecar) :

Scopul acestui credit este de a facilita accesul populaţiei la locuinţe, prin oferirea de resurse financiare (fonduri) şi asistenţă tehnică necesară. În acest fel se vizează a se asigura locuinţe corespunzătoare pentru cât mai multe persoane şi a se sprijinii dezvoltarea comunităţilor locale, prosperitatea populaţiei, care s-a deovedit a fi întotdeauna unul din “filoanele” de bază ale clientelei bancare.

Mecansimul funcţionează în felul următor:

- cumparătorii de locuinţe obţin credit ipotecar de la o bancă, obligându-se să ramburseze creditul eşalonat pe 10-20 de ani şi să plătească sistematic dobânda cuvenită băncii;
- banca emite valori imobiliare pe seama creditelor ipotecare acordate, transferând plăţile de la deţinătorii de case către investitorii care au cumpărat respectivele valori mobiliare. Pentru serrviciile prestate banca îşi reţine un comison de aproximativ 1.2%.
- instituţia guvernamentală garantează investitorii ce au cumpărat aceste titluri ipotecare că vor primi toate drepturile ce li se cuvin la termenele stabilite, chiar dacă deţinătorii de case nu îşi onorează obligaţiile.

Creditul pentru consum este destinat procurării de bunuri de folosinţă îndelungată de mare valoare, care se plătesc în rate (de exemplu, achiziţionarea unei maşini).

b) credite acordate întreprinzătorilor (persoane juridice), la rândul lor, pot fi:

- credite de exploatare – pentru acoperirea cheltuielilor din activitatea curentă şi circulaţia mărfurilor;
- credite de mobilizare sau trezorerie – obţinute de la bănci în urma scontării cambiilor, biletelor la ordin sau a altor efecte de comerţ;
- credite de prefinanţarea – acordat în special celor ce produc mărfuri sezoniere sau pe stoc;
- credite de echipament – necesare pentru proiecte de investiţii ce privesc reînnoirea echipamentelor existente sau dobândirea de noi capacităţi de producţie;
- credite de leasing – acordate pentru operaţiuni de leasing ce vizează procurarea unor utilaje, mijloace de transport sau echipamente industriale, după caz, în care nu există posibilitatea achitării integrale a contravalorii acestora în momentul achiziţiei lor.

3) În funcţie calitatea ambilor participanţi la relaţia de credit:

a) credit privat – părţile implicate în relaţia de credit sunt subiecte de drept privat (persoane fizice şi persoane juridice), fără implicarea statului;
b) credit public – părţile implicate în relaţia de credit sunt subiecte de drept public, în care intervine statul, fie pentru a acorda credite persoanelor fizice şi juridice, fie dimpotrivă, pentru a se împrumuta de la acestea.

4) În funcţie de destinaţia creditului:

a) credit de producţie, care la rândul său, poate fi:

- credit de investiţii;
- credit de circulaţie – reprezentând un avans pentru mărfurile ce vor fi vândute;
- credit de consum – folosit pentru procurarea unor bunuri de folosinţă personală sau pentru satisfacerea unor nevoi immediate de trezorerie a persoanelor fizice.

5) După obiectul creditului există:

a) credit în bunuri sau în mărfuri;
b) credit în bani (în numerar sau în cont);
c) credit în credit, obiectul său find reprezentat de răspunderea pe care şi-o asumă o terţă persoană pentru debitor că acesta din urmă îşi va onora obligaţiile de plată.

6) După modalitatea de garantare a creditului, avem:

a) credit real – are o garanţie reală şi poate fi:

- creditul garantat cu bunuri imobile (clădiri sau terenuri), care sunt ipotecate de creditor, iar în caz de nerambursare acesta intră în posesia lor, recuperându-şi suma împrumutată prin valorificarea bunurilor ipotecate;
- creditul garantat cu valori mobiliare (pe bază de gaj de bunuri sau de titluri), în caz de nerambursare debitorul fiind deposedat de gaj.

b) creditul personal – este legat de calitatea umană a debiorului, fiind garantat cu răspunderea morală a acestuia; poate fi:

- credit individual (în alb) – când este acordat fără nici o formalitate;
- credit cu gaj individual – o terţă persoană garantează rambursarea cu răspunderea sa morală;
- credit cu gaj colectiv – mai multe persone garantează rambursarea cu răspunderea lor morală.

7) Din punctul de vedere al tehnicilor de acordare sunt posibile de delimitat:

- credite acordate prin conturi separate de împrumut;
- credit acordat prin cont curent, ce presupune existenţa unei linii de creditare;
- credit de accepţiune, prin care o persoană juridică, de regulă banca, preia obligaţia debitorului iniţial de a rambursa la scadenţă împrumutul;
- credit acordat sub formă de avansuri în cont (contul este autorizat să aibă sold debitor în limita unui plafon aprobat anterior);
- credit acordat sub formă de lichidităţi (creditarea contului de bază al clientului se face cu suma totală a creditului aprobat);
- credit de plăţi (presupune achitarea directă din credit a plăţilor dispuse de client);
- credit pentru cesiunea de creanţe (scontare, factoring).

Factoringul este operaţiunea prin care un agent economic îţi vinde creanţele sale (de regulă cele pe termen scurt, de tipul facturilor) unei bănci sau unei instituţii specializate, aceasta urmând să recupereze (să încaseze) la scadenţă suma respectivă de la cumpărător (debitor). Pentru această operaţiune agentul economic trebuie să plătească dobânda aferentă perioadei cuprinsă între momentul vânzării creanţei şi momentul scadenţei, la care se adaugă comisionul cuvenit băncii, acest comison fiind menit să acopere riscul apariţiei imposibilităţii de plată din partea debitorului.

8 ) Din punctul de vedere al întinderii drepturilor creditorului, avem de a face cu:

- credit denunţabil – când creditorul are dreptul să ceară, fără avizarea prealabilă a debitorului, rambursarea creditului înainte de scadenţă;
- credit nedenunţabil – când creditorul poate cere rambursarea creditului numai la scadenţa acestuia, dinainte stabilită;
- credit legat – când creditorul condiţionează acordarea împrumutului de folosirea acestuia numai în anumite scopuri convenite dinainte cu debitorul.

9) După modul de rambursare distingem:

- credit amortizabil – rambursarea se face în rate egale sau neegale, ce cuprind sau nu, după caz, şi dobânda;
- credit neamortizbil – specific căruia rambursarea se face integral la scadenţă;
- credit rambursabil prin anuităţi constante;
- credit rambursabil prin rate constante;
- credit rambursabil integral la scadenţă.

10) După perioada de creditare, avem:

- credit pe termen scurt – a cărui scadenţă nu depăşeşte un an;
- credit pe termen mediu – cu perioada de 3-5 ani;
- credit pe termen lung – cu perioada de peste 5 ani, uneori de 15- 20 de ani.

Orice bancă comercială, în scopul extinderii segmentului său de piaţă, al susţinerii afacerilor din sectorul privat al economiei, cât şi pentru o implicare cât mai activă în procesul privatizării, este preocupată să contureze, potrivi politicilor sale, şi să ofere clientelei sale, tipuri de credite cât mai diversificate, plecând de la creditele curente pentru producţie, în lei şi valută, sub forma liniilor de credit, a creditelor pe obiect, şi overdraft, continuând cu cele pentru investiţii, pentru cumpărare de acţiuni şi/sau active de la scoietăţile ce privatizează, cu cele obţinute din finanţări externe şi terminând cu cele pentru persoane fizice, destinate achiziţionării de terenuri, locuinţe şi bunuri personale de folosinţă îndelungată, vândute pe rate, inclusive cu creditele pe salar etc.